Cum am poze reușite pe Instagram exploatând funcțiile altor aplicații foto

Mă pasionează fotografia încă de când am conștientizat-o ca artă, dar până de curând, am fost un simplu spectator al imaginației și abilităților celor pe care îi admir.

Totuși, de când am pus mâna pe un Nikon D5100, m-am încumetat nu numai la făcut poze al căror destin se rezumă la îmbătrânirea în foldere uitate prin vreun drive, ci și la publicarea lor pe Instagram și, ocazional, pe Facebook.

Inițial, când Instagram a intrat pe scena Social Media în România, nu am fost impresionată. Asta pentru că mă aflam încă în perioada de adolescentă boemă, care vrea să se țină departe de superficialitatea și nevoia de validare care caracterizează rețelele sociale. Am pornit de la prejudecata că nu am nevoie de un cont pentru a vedea strict selfie-uri și poze cu mâncare, întrucât niciuna dintre aceste categorii nu se află în aria mea de interes.

Totuși, într-un moment de plictiseală, am decis să mă alătur și eu laturii întunecate (sic!) a Internetului, chiar și fără prăjiturele. În scurt timp, a început să îmi placă Instagram, mult mai mult decât Facebook.

Folosind-o, m-am prins că poți să selectezi liniștit conținutul pe care îl urmărești. Zis și făcut, iar acum o folosesc cu mult mai multă plăcere decât orice altă platformă. Asta nu pentru că încurajează comunicarea prin imagini, care este mult mai facilă prin faptul că descifrarea lor presupune un efort cognitiv mult mai mic în comparație cu descifrarea unui text, de exemplu. Nici pentru că fiecare poate promova mult mai ușor imaginea pe care ar dori să o aibă, nici pentru că orice element banal văzut printr-un filtru vintage capătă o aură de prețiozitate. Ci pentru că sunt o ființă vizuală și îmi place să îmi clătesc ochii cu fotografii frumoase, colorate, care îmi transmit emoții pozitive.

Consider că Instagram, într-un fel sau altul, încurajează exprimarea creativității care se află în fiecare dintre noi, într-o măsură mai mică sau mai mare. În plus, aspectul de galerie de artă al profilului e un detaliu simplu, dar care face diferența comparativ cu banala înșiruire a pozelor de pe Facebook.

Toți cei care mă cunosc știu că sunt considerabil mai activă pe Instagram decât pe Facebook. Totuși, încerc să mă îndepărtez de categoriile suprasaturate și să nu îmi intoxic urmăritorii cu selfie-uri. Poze cu mâncare nu cred că am distribuit vreodată, pentru că nu sunt tocmai cel mai gurmand om din lume și o farfurie frumos ornată nu îmi trezește reacții afective.

Pe măsură ce am început să public poze făcute de mine la întâmplare, de obicei cu telefonul, am observat reacții pozitive. Filtrele Instagram m-au plictisit rapid. Pe lângă faptul că nu oferă prea multă varietate, mi se pare că agresează pozele, mai ales dacă nu umbli la intensitate. Firește, am hotărât să încerc alte aplicații. După destul de multă experimentare, am decis că preferatele mele sunt VSCO Cam, Pomelo și Pixlr.

Am fost întrebată de mai multe ori cum editez pozele, așa că am decis să vă arăt câteva exemple. Singurul secret, deși e mult spus, e că aceste aplicații sunt îndeajuns de complexe încât să nu fii nevoit să te rezumi la un simplu filtru.

Un efect standard nu se va potrivi niciodată pe orice fotografie, pentru că există o relație strânsă de dependență cu luminozitatea, calitatea fotografiei, elementele din ea, iar lista poate continua. Prin urmare, tot ce ai de făcut este să dai frâu liber imaginației și să te joci și cu funcțiile mai obscure.

De asemenea, de la un timp folosesc Square Ready pentru încadrare. Folosesc întotdeauna o ramă albă, pentru că îmi place enorm cum arată în galerie. Încă un detaliu ar fi să treci poza prin filtre înainte de a o încadra în Square Ready, pentru ca albul să rămână alb. Atunci când publici poza pur și simplu, nu te va deranja vizual o ramă într-o nuanță de alb-gălbui, dar în galerie va strica armonia.

Pentru a înțelege mai bine la ce mă refer, iată câteva exemple de profiluri care îmi plac, tocmai pentru că arată atât de curat, simetric și ordonat:

VSCO este poate cel mai puternic software de procesare foto care există pe Android și iOS, dispune de o colecție foarte bună de filtre care imită textura filmului fotografic, iar aplicația este disponibilă gratuit pentru cele două platforme. Filtrele costă însă. Din VSCO poți distribui imaginea pe Instagram, Facebook, Twitter sau alte aplicații, ori o poți trimite pe mail și salva în galeria foto. Dacă ești pasionat de pozele vintage, de texturile filmului foto și vrei să poți procesa mult mai bine pozele pe care le realizezi înainte de a le încărca online. După cum am spus, este aplicația mea preferată.

La prima vedere, oferta de filtre este destul de modestă. Nu ai la dispoziție decât 10 gratuite, dar asta nu ar trebui să te descurajeze. Drept cobai, am ales o fotografie făcută de mine. Nu este cea mai reușită, nu e încadrată perfect, dar scopul e să vă arăt că nu ai nevoie de prea multe pentru a avea o fotografie plăcută ochiului.

După cum am spus, efectul nu trebuie lăsat exact așa cum îl găsești. Eu mereu umblu foarte puțin la fiecare setare, pentru că nu vreau să arate forțat.

În final, poza va arăta așa. După cum am specificat, mie îmi plac efectele subtile, care nu fac elementele să arate nenatural.

O altă aplicație de editare foto pe care nu ai cum să nu o iubești este Pomelo. Este prietenoasă și are o serie de filtre care nu îți fac pozele să arate ca si cum ar fi fost torturate de prea mult contrast. Modificările sunt subtile și chiar dacă nu ai un simț artistic foarte dezvoltat, aplicația aceasta poate face să pară că în interiorul tău este captiv un fotograf extraordinar, pregătit să cucerească universul artistic.

Îmi plac foarte mult filtrele, mai ales că sunt și foarte bine ordonate.

Rezultatul final arată așa:

O altă aplicație complexă e Pixlr. E un fel de Photoshop adaptat pentru telefonul mobil. Recunosc că nu o folosesc la fel de mult ca pe celelalte două, pentru că nu mi se pare la fel de prietenoasă. Totuși, îți oferă o mulțime de posibilități.

Iar cățelul vintage, într-un final, arată așa:

În concluzie, nu există o rețetă a succesului în ceea ce privește publicarea fotografiilor pe Instagram. Și, drept să îți spun, nici nu ar trebui să cauți așa ceva. Inimioarele și like-urile sunt doar niște numere, care nu te definesc ca persoană. Pentru mine, pozele sunt doar o modalitate de exprimare, prin care vreau să arăt aspecte care mă inspiră și care îmi dau o stare pozitivă. Evident, mă bucură faptul că mai sunt și alții care sunt în asentiment cu mine și care rezonează cu fragmentele de realitate pe care le surprind și le împărtășesc. Scopul final, totuși, nu este popularitatea. Tocmai din acest motiv nu folosesc niciodată hashtaguri. Prefer să am un public restrâns, care știu că mă urmărește de plăcere, format din oameni cu care interacționez, decât unul mare, format din persoane care urmăresc doar o asociere de imagine pentru propriile beneficii.